PAROHIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ, “SF. IOSIF” , SOMEŞENI

BISERICA GRECO-CATOLICĂ “SF.IOSIF”, SOMEŞENI

PROGRAMUL LITURGIC PENTRU PERIOADA SĂRBĂTORILOR

25 decembrie 2018 – Marți,

Sărbătoarea Naşterii Domnului                               

 Sfânta Liturghie, ora 10.00

   – Moment artistic susţinut de copiii din

    parohie în prezenţa lui Moş Crãciun

         transmisie online (informatii pe pagina de live)

26 decembrie 2018– Miercuri – a II-a zi de Crăciun

   – Sf. Liturghie, ora 10.00

27 decembrie 2018, Joi, a III-a zi de Crãciun,  Sf. Ştefan

    – Sf. Liturghie, ora 10.00

30 decembrie 2018, Duminica,

    – Sf. Liturghie, ora 10.00

31 decembrie 2018, Luni, Final de an

                                       – Sf. Liturghie, ora 20.00

“Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Lc 2,10-11)

          În 2 decembrie 2018 s-a lansat în Biserica „Sf. Iosif din Someșeni”, cartea „Contribuţii la cunoaşterea catolicismului în Transilvania, cu referire specială la Parohia greco-catolică din Someşeni”. Lansarea a fost cuprinsă într-un program dedicat Centenarului Unirii (Documentar despre rolul Bisericii greco-catolice, comentat de renumitul istoric Adrian Cioroianu, decan al Facultăţii de Istorie din Bucureşti şi fost Ministru al Afacerilor Externe al României, cuvântarea Domnului Părinte Goia Cristian, program de cântece susţinut de unii copii ai enoriaşilor noştri și cântarea Imnului Naţional).

            La sfârşitul acestui program, Domnul Părinte Goia Cristian, parohul Parohiei Someşeni, a vorbit despre Importanţa Unirii, după care a amintit date mai importante din viaţa celui care a scris cartea amintită mai sus, Feşnic Nicolae. Profesorul Feşnic Nicolae, a declarat cu acea ocazie:

STIMAŢII MEI,

            Am ascultat Imnul Naţional şi Afirmaţiile Domnului Dr. în istorie Adrian Cioroianu. Mi-au atras atenţia două afirmaţii: una din Imnul Naţional (Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!) şi cea a domnului Cioroianu („Şi nu uitaţi că istoria este cea mai frumoasă poveste”).

            Pentru a-mi susţine dezacordul, amintesc că Andrei Mureşanu, care a muncit mult la şcolile româneşti din Braşov, n-a mai avut loc în „vechiul nost’ pământ” (afirmaţie din Imn!!!). La moartea lui A. Mureşanu, aceiaşi braşoveni, pe care i-a luminat în calitate de profesor mulţi ani, n-au mai vrut să-l înmormânteze, pe motiv că cimitirul este ortodox şi …. nu se poate. Problema a fost atât de importantă şi „gravă”, încât au ajuns cu protestul la mitropolitul de la Sibiu, Andrei Şaguna, care le-a poruncit: „Proştilor, îngropaţi-l, şi tacă-vă gura”.

            Ca să răspundeţi Dvs. la afirmaţia lui Adrian Cioroianu, vreau să vă prezint câteva situaţii, din miile de „Golgote” ale greco-catolicilor din România:

            * La Jucu, călugăriţele de acolo au fost somate de securişti ca în 90 de minute să-şi pregătească bagajele şi să urce în cele cinci camioane, care le-au dus … în cele zece zări !

            * La Răscruci, preotul Gherman a fost dat afară din parohie, arestat timp de peste 20 de ani. A lăsat acasă un copil de câţiva ani, iar la eliberare a găsit un bărbat de 25 de ani. Soţia a fost nevoită să divorţeze de „duşmanul poporului”, reluându-şi numele de Cojocneanu Elvira. A ajuns învăţătoare la Şcoala din Jucu, colegă cu soţia mea;

            * La Bonţida, preotul Runcu a fost dat afară şi a ajuns profesor de matematică la Jucu, coleg tot cu soţia mea;

            * La Iclod, preotul Breharu a fost dat afară şi a ajuns profesor de geografie la Liceul Petru Maior din Gherla. Între noi există un fost elev al fostului profesor Breharu: Dorel Chintăuan;

            * Tot pe Valea Someşului, episcopul Iuliu Hossu şi-a „vizitat” parohiile din subordine cu o dubă a securităţii de două ori: odată în 1950, când a fost dus de la Bucureşti la Sighet şi în 1955, când a fost adus, tot cu duba, de la Sighet la Bucureşti.

            Mi-am amintit de „Golgota” episcopului nostru, când am ajuns şi eu într-o dubă care m-a dus din Someşeni la Securitatea de pe strada Decebal.

            Deoarece afirmaţia domnului Cioroianu mi se pare neadevărată, vă mai amintesc tortura episcopului nostru de Bucureşti, Vasile Aftenie, care a fost bătut în aşa hal, încât i s-a zdrobit capul, apoi i s-au tăiat picioarele ca să-l poată înghesui într-un sicriu prea mic pentru înălţimea lui.

            Dacă pe o suprafaţă atât de mică s-au săvârşit atâtea orori, cât de mare o fi fost iadul adus atunci în Ardeal?

            Afirmaţia domnului Cioroianu este convingătoare ? Răspundeţi Dumneavoastră!

            Revenind la cartea care se lansează cu această ocazie, vă spun că aceste ceremonii se fac:

            * Pentru a cunoaşte o carte;

            * Pentru a o vinde, pentru recuperarea banilor;

            Eu nu am urmărit asta, dar nici faima!

       Scrierea a fost declanşată de un atac la adresa B.R.U., la o întâlnire cu colegii mei de facultate. Acolo a fost atacată religia noastră, într-o formă greu de relatat. Am răspuns ceva denigrărilor şi etichetărilor, dar am evitat dialogul cu oameni intoleranţi. Am spus doar că Biserica Unită a introdus limba poporului român în biserică şi că la Răşinari (o sută de ani mai târziu) au fost trei mitropoliţi sârbi, care aveau traducători (Iorga).

            După acea întâmplare, m-am ambiţionat să cunosc adevărul.

            Fiind destul de bătrân:

            * Cunoşteam direct pe unii greco-catolici şi realizările lor. I-am văzut cu ochii mei pe Iuliu Hossu (la biserica de pe strada Eroilor unde eram duşi elevii în acei ani), Al. Borza (întemeietorul Grădinii Botanice din Cluj şi părintele primului Parc Naţional din România – Retezat) şi pe celebrul medic Iuliu Haţieganu, care a făcut, pe banii lui, Parcul Haţieganu.

            * Cunoşteam meritele altora: Alexandru Vaida Voievod (unul dintre conducătorii delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris, primul care a vorbit în Parlamentul de la Budapesta despre intenţia de Unire a Transilvaniei cu România, unul dintre cei care a dus Hotărârea de la Alba Iulia la Bucureşti şi a fost numit primul Prim-ministru al României întregite), Maniu şi Valer Pop (care au dus tratative cu delegaţia Ungariei, căreia i-au spus că România nu cedează nimic din teritoriul ei), mai ales, Maniu care a condus timp de 2,5 ani Consiliul Dirigent (un guvern al Transilvaniei) cu sediul la Sibiu şi Cluj;

            * Ca să aflu mai multe, m-am dus la Bistriţa (să cunosc locul natal al autorului Imnului Naţional), la Blaj în 1997 (ca să asist la reînhumarea episcopului Inochentie Micu, adus de la Roma după 229 de ani de la moartea lui, dar am fost şi pe dealul de unde a salutat Eminescu Mica Romă), am fost în cimitirul Belu-catolic din Bucureşti, pentru a vedea mormintele celor doi episcopi greco-catolici (Vasile Aftenie şi Iuliu Hossu, care nu aveau nici numele pe morminte, ci numai A.V şi I.H.), dar şi la Roma, pentru a mângâia piciorul Sfântului Petru în Biserica Sf. Petru şi a vedea Cetatea Eternă.

            Am fost foarte afectat de teroarea declanşată în 1948. Având 14 ani, am trăit o dramă a Ardealului.

            La Şcoala Normală, şcoala unde am fost elev, au „dispărut” 5-6 profesori. Acolo am simţit trecerea la comunism. Celor care nu cunosc, le reamintesc că Regele a fost detronat în 30 decembrie, când elevii eram în vacanţa de Crăciun. După întoarcerea noastră la şcoală , ne-am ridicat toţi în sala de mese să spunem Tatăl Nostru, cum făceam până atunci. În timp ce ne-am ridicat în picioare, şi ne făceam cruce, am auzit o voce aspră şi tunătoare: „Gata cu rugăciunile, de azi încolo nu mai e voie!” Şi aşa s-a continuat 40 de ani şi … se prelungeşte, datorită acelei educaţii, specifice „omului nou”!!!

            Mi-a atras atenţia un rând din Rezoluţiunea de la Alba Iulia: „Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile”, promisiune care nu s-a respectat. Acel iad care a venit în Ardeal după 30 de ani, s-a instaurat sub ochii mei.

            Deci, cartea este:

            * Un răspuns denigrărilor;

            * Un răspuns nedumeririlor mele;

            * Un avertisment la adresa intoleranţilor, fanaticilor şi tuturor celor care nu cunosc porunca „iubeşte-ţi aproapele”. Adică, mulţi bârfesc pe cei care au introdus limba română în biserică şi au ajutat Principatele cu circa 2000 de profesori.

            Am adunat de-a lungul anilor un mic depozit de argumente în favoarea B.R.U., pentru a fi citite de către cei care doresc să afle adevărul.

            De teama să nu scriu ceva slab argumentat, m-am folosit de multe lucrări şi citate semnificative. Am găsit citatul lui Fustel de Conlanges, care se potriveşte procedeului folosit de mine: „Istoria nu se face decât cu documente şi nu trebuie să li se substituie opinii personale. Cel mai bun istoric este acela care se ţine mai aproape de texte, care nu scrie şi nu gândeşte decât după ele. Deducţiile nu sunt ştiinţă”

            Am găsit acest citat în lucrarea: „În anul 1700 noi „ne-am întors acasă” (Radu Miron Costin). E trist că mulţi urăsc Roma, mama noastră!

            Că n-am făcut greşeli, m-a convins doamna profesoară Hebeanu, care citindu-mi lucrarea, deci şi partea despre Blaj, oraşul natal al dumneaei, nu mi-a spus că ar fi ceva nepotrivit în documentarea mea. Cartea cuprinde convingerile românilor mai şcoliţi, a istoricilor renumiţi pentru echidistanţa lor în interpretarea evenimentelor istorice.

            Fiind anul Centenarului, e bine să amintesc rolul jucat de greco-catolici în acele zile. E bine să se ştie că Rezoluţiunea de la Alba Iulia este semnată de Ştefan Cicio Pop, greco-catolic născut lângă Dej, în satul Şigău. Fiind președintele Marelui Sfat Național Român și al Consiliului Național Român Central, la orele 10.30 a deschis lucrările Marii Adunări de la Alba Iulia prin discursul său.

            Gh. Pop de Băseşti, greco-catolic din satul Băseşti,Maramureş, fiind președintele Marii Adunări de la Alba Iulia, a condus lucrările Adunării. Rezoluţiunea a fost citită de Iuliu Hossu, iar din delegaţia care a dus Hotărârea la Bucureşti au făcut parte Iuliu Hossu şi Alexandru Vaida Voievod.

            O zi mai târziu se înfiinţează Consiliul Dirigent, condus timp de 2,5 ani de către Iuliu Maniu, cu sediul la Sibiu, apoi la Cluj.

            Primul guvern al României Mari a fost condus de Al. Vaida Voievod, care a participat în calitate de conducător al delegaţiei române la Conferinţa de la Paris, care a stabilit graniţele României Mari.

            Cei care veţi citi, cred că veţi găsi informaţii interesante despre rolul bisericii greco-catolice.

            M-am străduit să vă conving că putem fi mândri de ceea ce a făcut Biserica Unită pentru poporul român. Vă amintesc o afirmaţie din Manualul de istorie, clasa a XII-a, 2000, ed. a II-a (pag. 83), al cărui autori sunt 5 profesori universitari, printre care şi un fost ministru de externe (Adrian Cioroianu): „Biserica Unită devine pentru un secol şi jumătate conducătorul necontestat al mişcării de emancipare politică a românilor din Transilvania, iar membrii clerului unit, adevăraţi apostoli ai ideii naţionale româneşti din Ardeal şi chiar din Principatele de peste Carpaţi”.

            E bine să se cunoască faptul că, în 1918, Vechiul Regat se conducea după vechiul calendar, conform căruia 1 decembrie al ardelenilor era 18 noiembrie al lor, iar anul 1919, când şi România a adoptat calendarul gregorian, pentru cei de peste munţi anul a avut doar 352 de zile, spre deosebire de al nostru de 365 de zile.

            Domnul Părinte a amintit duminica trecută porunca să-ţi iubeşti aproapele şi a afirmat că aceasta ar fi o sinteză a tuturor poruncilor. Pe lângă cele 10 porunci, mai este una în biblie: „Vă dau vouă o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii. Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (IOAN, 13, 34). La Galateni 5, 14-15 se spune: „Toată legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi”. E bine să nu uităm îndemnul din Hora Unirii: „Între noi să nu mai fie, decât flori şi armonie”.

            Porunca de mai sus este mai necesară la Cluj, unde sunt mai multe naţionalităţi şi confesiuni religioase. Universitatea din Cluj este singura universitate din Europa care are 4 seminarii teologice: ortodox, greco-catolic, romano-catolic şi protestant.

            Dacă la 1848 sau 1918, mitropoliţii catolicilor şi ortodocşilor mergeau la braţ în văzul poporului, această Unire din 1918 a reuşit ceva şi mai mult, un eveniment unic în istoria neamului nostru, amintit de N. Iorga:

            „În toată istoria neamului nostru, nu s-au văzut vreodată ierarhii Ţării Româneşti şi Moldovei, Ardealului şi Basarabiei, liturghisind împreună”.

            După 100 de ani suntem mai puţin înţelepţi !

            Fie ca 1 Decembrie să fie un moment în care să luăm în serios îndemnul lui A. Mureşanu: DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!

            Feşnic Nicolae                        1 decembrie 2018                   Cluj-Napoca (Someşeni)

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ SOMEȘENI – CENTENAR 100 DE ANI DE LA MAREA UNIRE

TE DEUM DE MULȚUMIRE

LANSARE DE CARTE

CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA ISTORIEI CATOLICISMULUI ÎN TRANSILVANIA CU REFERIRE SPECIALĂ LA PAROHIA GRECO-CATOLICĂ SOMEȘENI, de NICOLAE FEȘNIC

DUMINICĂ, 2 DECEMBRIE 2018, BISERICA GRECO-CATOLICĂ “SF.IOSIF “ SOMEȘENI,

STR. BRANULUI NR.17, Ora 11.15